Importanţa grupului de casă

E greu de înţeles, cel puţin pentru mine, de ce pentru unii creştini este aşa de greu de înţeles importanţa întâlnirilor în grupe de casă. Există un fel de reticienţă care cred că este mai degrabă culturală, mioritică, decât biblică. Cred că este vorba despre o reducere a prezenţei Lui Dumnezeu la spaţiul din interiorul sanctuarului. De aceea serviciile sau evenimentele organizate în bisericii sunt considerate sacre iar celelalte sunt privite ca profane.

Făra a contesta importanţă serviciilor bisericeşti, care au rol de celebrare a prezenţei Domnului Isus şi de închinare a credincioşilor, cred că fară o întâlnire într-un grup mic de tip celulă nu se realizează acea părtăşie de care fiecare are atâta nevoie pentru o dezvoltare bună în ceea ce priveşte relaţionarea cu semenii.

“Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat” 1 Ioan 1:7.

Grupul mic realizează apropierea celor care îl compun prin mediul familial pe care îl oferă. Acolo oamenii se deschid asemenea unor flori care răspândesc parfumul lor original. Acolo oamenii se simt confortabil să renunţe la măştile de super eroi spirituali şi să-ţi recunoască falimentele sau să-şi împărtăşească bucuriile.

Am de multe ori privilegiul de a cunoaşte anumite persoane care frecventează biserica de ani de zile şi totusi după ce îi întâlnesc fie acasa la ei, fie în casa noastră, fie în grupul de casă, deodată, ca prin minune îi cunosc mai mult, îi înţeleg mult mai bine şi empatizez cu ei la un cu totul alt nivel.

Dumnezeu avea părtăşie cu Adam şi cu Eva în mediul lor familial, acolo în grădina Edenului unde îi vizita în fiecare dimineaţă, unde discuta cu ei şi îi împărtăşeau toate lucrurile. Numai cei care au curajul să jertfească timp şi să încerce vor avea ocazia să realizeze cât de benefică este aparteneţa la un astfel de grup.

În Faptele Apostolilor, dar şi în scrierile apostolului Pavel, de multe ori se aminteşte de bisericile din casa lui Aquila şi a Priscilei (Romani 16 5, 1 Corinteni 16:19), din casa Nimfa (Coloseni 4:15), din casa lui Aphia şi Arhip (Filimon 2), etc.

Dacă încă nu sunteţi parte a unui grup de casă dar aţi dori, mă puteţi căuta să vă prezint unuia dintre liderii acestor grupe.

În partea dreaptă a paginii puteţi citi câteva mărturii ale unor persoane care participă la astfel de grupe de casă.

Remus Runcan